intonare

intonare
intonare [dal lat. mediev. intonare, der. di tonus "tono"] (io intòno, ecc.).
■ v. tr.
1. (mus.)
a. [mettere in giusto tono la voce o uno strumento musicale] ▶◀ accordare.
b. [cantare o suonare una nota a una certa altezza di suono: i. un do troppo alto ] ▶◀ eseguire, modulare.
2. (estens.) [comporre in modo che non vi sia contrasto, difformità, anche fig., anche con la prep. a del secondo arg.: i. le tinte ; i. un discorso alle (o secondo le ) circostanze ] ▶◀ abbinare, accordare, accostare, adattare, armonizzare, conciliare, conformare.
3.
a. [incominciare a cantare o a suonare un brano musicale: i. l'inno nazionale ] ▶◀ accennare, attaccare.
b. (estens.) [cominciare a pronunciare un discorso, spec. in tono solenne: i. una predica ] ▶◀ accennare, attaccare, [riferito a lodi e sim.] tessere.
■ v. intr. (aus. avere ), non com. [cantare o suonare nel giusto tono] ◀▶ steccare, stonare.
■ intonarsi v. intr. pron. e recipr. [di due o più elementi, essere in armonia, in reciproco accordo: un colore che s'intona bene col (o al ) suo viso ] ▶◀ abbinarsi, accoppiarsi, accordarsi, andare d'accordo (con), armonizzarsi (con), combinarsi (con), legare (con), sposarsi (con), stare bene (con), unirsi. ◀▶ contrastare (con), (non com.) dissonare (da), (fam.) fare a pugni (o a cazzotti) (con), stare male (con), stonare (con), stridere (con).

Enciclopedia Italiana. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • intonare — INTONÁRE, intonări, s.f. Acţiunea de a intona şi rezultatul ei. [var.: (pop.) întonáre s.f.] – v. intona. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  INTONÁRE s. 1. v. interpretare. 2. v. inflexiune …   Dicționar Român

  • întonare — ÎNTONÁRE s.f. v. intonare. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNTONÁRE s.f. v. intonare. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • intonare — 1in·to·nà·re v.tr., v.intr. (io intòno) 1a. v.tr. TS mus. impostare nella giusta tonalità la voce o uno strumento: intonare un do, intonare la chitarra in sol 1b. v.tr. TS mus. accordare su una nota fondamentale più voci o strumenti diversi:… …   Dizionario italiano

  • intonare — {{hw}}{{intonare}}{{/hw}}A v. tr.  (io intono ) 1 Dare il giusto tono a uno strumento, alle note da suonarsi, da cantarsi e sim. 2 Cantare senza stonare | Prendere il tono giusto | Intonare un do, un la, farli del tono stabilito. 3 Mettere in… …   Enciclopedia di italiano

  • intonare — ит. [интона/рэ] интонировать, петь …   Словарь иностранных музыкальных терминов

  • intonare — A v. tr. 1. (uno strumento) accordare □ (la voce) prendere il tono giusto CONTR. stonare 2. (fig.) accordare, armonizzare, comporre 3. (una canzone) cominciare a cantare …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • intonieren — jodeln (österr.); tönen; trällern; singen; tirilieren; mit einstimmen * * * in|to|nie|ren 〈V. tr.; hat〉 1. auf eine bestimmte Tonhöhe einstellen (Stimmbänder) 2. anstimmen (Ton) 3 …   Universal-Lexikon

  • intonation — [ ɛ̃tɔnasjɔ̃ ] n. f. • 1372; du lat. intonare « faire retentir » 1 ♦ Hauteur à laquelle est joué ou chanté un son. Intonation fausse, juste. Liturg. Partie initiale de la psalmodie dans le chant grégorien. Par ext. Action d entonner. Intonation d …   Encyclopédie Universelle

  • ИНТОНАЦИЯ — (лат. intonatio, от intonare, греметь, производить сильный шум, от tonus, тон, звук). 1) задавание тона. 2) возгласы священнослужителя, устанавливающего тональность. 3) выговор; особенности ударения при произношении слов. Словарь иностранных слов …   Словарь иностранных слов русского языка

  • intona — INTONÁ, intonez. vb. I. tranz. 1. A cânta începutul unui cântec, a da tonul pentru începerea unui cântec; p. gener. a executa un cântec; a cânta. 2. A accentua, a rosti cu un anumit ton un cuvânt, o frază. [var.: (pop.) întoná vb. I] – Din it.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”